Memoria implicită vs. cea explicită: senzații vs. informație

Mergi pe stradă, cu căștile în urechi și asculți muzică. Te gândești la ce s-a întâmplat cu o zi în urmă, la ce cumpărături trebuie să faci, cu cine trebuie să vorbești la telefon. În căști se aude o melodie pe care ai mai auzit-o o dată, dar nu mai știi când. Deodată, te simți furios, neliniștit, nu mai ai chef să asculți muzica și scoți căștile din urechi. Ai toată ziua o senzație ciudată, ești irascibil, dar nu știi de ce.

Acesta este un exemplu de situație în care un stimul (muzica) a declanșat o amintire din memoria implicită care a avut consecințe în corp (sentimente, senzații fizice). Însă nu a apărut nici o conexiune la nivel cognitiv (de gânduri, conștiință).

Memoria este de doua feluri: explicită și implicită. Memoria explicită este cea pe care o putem folosi intenționat, cea care are conținut accesibil constienței. De exemplu, ce am facut ieri sau la ce ora am o programare la doctor sunt informații stocate în memoria explicită pe care noi le putem folosi când avem nevoie de ele. Memoria implicită este plină de senzații, sentimente, reacții fizice care s-au imprimat în psihicul nostru și care, cumva, “colorează” experiența noastră. Uneori, când apare un anumit stimul (sau trigger), ne este activată doar memoria implicită, nu și cea explicită.

În acele situații ne simțim într-un anumit fel, bine sau rău, dar nu ne este clar de ce anume. Gândiți-vă la ce vă amintește de copilărie: sunt mirosuri, gusturi, melodii, adierea vântului într-un anume fel, anumite cuvinte, etc. Când apar unul sau mai mulți triggeri de acest fel ne simțim imediat așa cum ne simțeam în copilărie când miroseam, gustam, sau auzeam lucrul respectiv. Aceste sentimente pot fi plăcute sau, dimpotrivă, neplăcute.

Să luăm ca exemplu mirosul de clor. Poate, cuiva, clorul îi aduce aminte de senzația de a fi la țară, la bunica, în ziua când se spălau rufe. Ziua aceea era, în general, frumoasa și era urmată de haine curate și, poate, o vizită în vecini îmbrăcat în haine frumoase. Așadar, când apare mirosul de clor, persoana aceasta se va simți bucuros, relaxat, entuziasmat.

În schimb, altă persoană asociază acestui miros zilele când un părinte îl obliga să își spele singur hainele, la mână, activitate care se lăsa cu răni si dureri de spate. Când îi spunea părintelui că ar prefera să iasă afară la joacă, părintele interzicea cu desăvârșire, stârnind furie în copilul respectiv. Acum, când îi miroase a clor, se simte deodată furios și nedreptățit.

Totuși, episoadele care au stat la baza amintirilor acestora nu apar la nivel conștient, poate, în nici una dintre situațiile de mai sus. În terapie, de multe ori, oamenii vorbesc despre reacții de neînțeles pe care le au, sau aversiuni la anumite activități și oameni care sunt, aparent, de neexplicat. Lucrând cu corpul în terapie, putem aduce la nivel conștient senzațiile fizice stârnite în anumite situații și putem face puțină muncă de detectiv pentru a afla:

ce au în comun situațiile respective? care sunt triggerii? ce ne spune corpul despre noi înșine în acele momente? dar despre relația noastră cu ceilalți?

Devenind conștienți de aceste aspecte, putem să ne cunoaștem mai bine și putem înțelege reactivitatea noastră la mediu în alt fel. De multe ori, doar “a vorbi despre” nu ajută pentru a schimba anumite reacții și comportamente, deoarece ele au la bază memoria implicită întipărită în corpul și psihicul nostru.

Lumea care se deschide în momentul în care începem să fim mai conștienți de “cum”-ul nostru (nu doar ce “ce”-ul) este una fascinantă și mult mai bogată ca vitalitate.