Viața cu mai mulți copii: Provocări și vulnerabilități ale părinților și copiilor – despre favoritism

“Unde stăpânește iubirea nu există dorință de putere, iar unde predomină puterea lipsește iubirea”

Carl Gustav Jung

Dinamica familiei se schimbă când apare primul copil. La fel și când apare al doilea, deși vă puteți gândi că există ceva experiență în noile roluri de părinți. Pe măsură ce un nou membru apare în familie, dinamica familială se modifică.

 Una dintre provocări și, poate, vulnerabilitate, pe care părinții cu mai mulți copii o au este favoritismul parental. Cum îl gestionează? Ce efecte are asupra dezvoltării copiilor? sunt întrebări pe care aceștia și le pun.

Favoritismul parental

Ești părinte pentru mai mulți copii? Ești frate? Sau pur și simplu ai observat  că o mare parte dintre părinți favorizează constant un copil față de altul. Cum? Fie petrece mai mult timp cu un copil, fie îi oferă mai multă afecțiune sau mai multe privilegii, ori nu este la fel de strict când vine vorba de disciplină, sau este, poate, mai puțin rigid și restrictiv, sau mai puțin abuziv.

Mai sunt și alte cazuri de favoritism, unele dintre ele considerate de mulți dintre noi ca nedrepte și totuși, nu ne surprind prea mult. Sunt cazuri în care părinții petrec mai mult timp sau se simt mai apropiați de copiii de același sex, decât copiii de sex opus. Sunt cazuri, poate, în care părinții favorizează copiii biologici față de copiii vitregi. Ori poate, în unele culturile patriarhale, părinții favorizează băieții față de fete.

Realitatea din „teren”

 De multe ori primul gând care ne poate veni în minte este că: eu nu fac asta ca părinte! Eu nu am trăit asta ca frate!

Realitatea nu este chiar așa. Iar asta nu înseamnă neapărat că este rău, în anumite situații.

 În unele cazuri, în ciuda tabu-ului reprezentat de acest subiect în societatea noastră, când informațiile la care avem acces referitoare la stilurile parentale, dezvoltarea copilului și efectele asupra acestuia, favoritismul parental este corect – și chiar necesar. Gândiți-vă, spre exemplu, la nevoile unui nou membru al familiei – părinții acordă mai multă atenție nou-născuților decât o fac pentru copii lor mai mari. Același lucru este valabil și pentru copiii bolnavi, cu dizabilități sau atipici. În aceste situații, ceea ce este sănătos este ca părinții să discute cu ceilalți copii despre tratamentul inegal pentru a-i asigura pe aceștia că nu este nimic personal, să expună situația și nevoile diferite într-un mod plin de căldură, pe înțelesul fiecărei vârste. În niciun caz nevoile copilului defavorizat nu trebuie ignorate!

Factorii care influențează favoritismul parental

Printre factorii care pot influența favoritismul este ordinea nașterii: părinții pot favoriza primul născut și/sau ultimul născut.  Aceștia vor avea mai mereu părinții concentrați în jurul lor. Cel mai adesea copiii mijlocii nu vor fi singurul copil care trăiește în casă cu părinții. E posibil ca primii născuți să obțină cele mai multe privilegii, iar cei din urmă să primească o mai mare afecțiune părintească.

Alți factori care influențează foarte mult modul în care părinții reacționează sunt personalitatea și comportamentul copilului.  De ce să nu recunoaștem că părinții se comportă mai afectuos față de copiii care sunt plăcuți și, la rândul lor, mai afectuoși, și se poartă altfel – poate mai rigid și cu mai multă  disciplină cu copiii care acționează sau se angajează într-un comportament mai rebel. Iar asta se întâmplă pentru că  este mult mai ușor pentru rolul de părinte să nu aibă provocări. Chiar și în societatea noastră, este posibil ca fetele să fie considerate mai calde și mai puțin agresive decât băieții, iar părinții să le favorizeze pe acestea. Sau credința eronată cum că ele sunt mai sensibile sau au nevoie de mai multă atenție.

Alt factor care influențează favoritismul este, probabil, stresul la care sunt supuși, în unele cazuri părinții. Gândiți-vă la grijile materiale, la problemele conjugale, la sensibilitățile psihice, chiar la tulburările psihice.  Sunt exemple de cazuri când părinții pot fi incapabili să-și inhibe adevăratele sentimente, sau să conștientizeze cât de corect se comportă cu copiii în condițiile în care propriile resurse sunt limitate.  Teoreticienii evoluționiști  susțin că atunci când resursele emoționale sau materiale sunt limitate, părinții vor favoriza copiii care au cel mai mare potențial să prospere și să se reproducă. Știu, nu sună deloc bine, ba chiar este greu de dus.

Consecințele favoritismului parental sunt în mare parte rele și se răsfrâng asupra tuturor copiilor, indiferent dacă sunt favorizați sau nu.

Tu în rolul de părinte sau de frate ai experimentat consecințele favoritismului parental?

Te invit să reflectezi la acest subiect.