Rușinea fundamentală – inamicul nevăzut din gândurile noastre

Despre rușine și puterea pe care o are asupra noastră am scris mai pe larg într-un alt articol.

Sunt însă și situații când această rușine devine atât de nesănătoasă, rigidă, inconfortabilă pe termen lung, încât ne blochează comportamentele, modul de a fi autentic și ne guvernează modul în care acționăm. Modul nostru de a fi e blocat de ceea ce numim rușine fundamentală.

„Rușinea fundamentală înseamnă trăirea totală a sentimentului de izolare, respingere și interzicere a apropierii sociale, stimulând aceleași regiuni cerebrale ca durerea și teama”

Louis J. Cozolino

Cum recunoaștem rușinea fundamentală?

Te confrunți cu rușine fundamentală  atunci când:

• comportamentul tău este ghidat de perfecționism inflexibil, rigid, criticându-te pentru orice nu iese conform standardelor înalte pe care ți le stabilești;
• există situații recurente de lipsă a autoîngrijirii și alegerii unor parteneri abuzivi sau neprotectori, deoarece consideri că nu meritai mai mult;
• nu suporți singurătatea sau ai gânduri suicidale după o despărțire;
• percepi experiențele de abandon relativ nesemnificative drept o amenințare la dresa vieții, deoarece îți declanșează amintiri implicite ale experiențelor de abandon timpuriu, reîntărindu-le;
• anumite comentarii făcute de alții care sugerează că nu ești perfect, că nu te comporți cum și-ar dori aceștia (chiar dacă așteptările celorlalți sunt nerealiste) îți declanșează o stare de panică, împiedicându-l să își asume riscuri sau să acționeze cu claritate;
• există un comportament de a te scuza compulsiv, în încercarea de a evita conflictele și furia celorlalți
  

Ce se întâmpla în creierul nostru?

Nivelul de stres asociat cu rușinea fundamentală este foarte ridicat și din acest motiv efectele negative asupra compoziției biochimice a creierului inhibă neuroplasticitatea și învățarea.

Caracteristici ale rușinii fundamentale se pot manifesta în modul în care o persoană se comportă.

Grija față de ceilalți este adesea o strategie eficientă prin care o persoană își ascunde propriile nevoi față de ea însăși și față de ceilalți.
 Rușinea fundamentală resimțită de copiii ai căror părinți sunt dependenți de substanțe (alcool și droguri) sau au probleme cu legea poate fi întărită de rușinea conștientă a celorlalți membrii ai familiei, preluând rușinea acestora. Este ceea ce numim „rușine la mâna a doua”. Adeseori ea vine împreună cu mânia, mânia de a fi judecat prin prisma comportamentelor altora care au legătură cu noi – rude, soți, prieteni.

Încă de mici copiii sunt educați să se rușineze, poate acum mai rar, dar totuși de câte ori nu auzim cum un copil este admonestat spunându-i-se să îți fie rușine!.

Ce se poți face?

 Aceste comportamente asociate rușinii fundamentale se pot explora în psihoterapie, creând noi posibilități de schimbare sănătoase. Cadrul terapeutic poate oferi contextul în care persoana primește permisiunea, potența și protecția pentru a-și crea noi moduri de a fi sănătos, fără constrângerile și limitările pe care confruntarea cu rușinea fundamentală le generează. Din acest motiv, psihoterapia eficientă se corelează cu reducerea comportamentelor de evitare pentru a permite deschiderea către nou.

Nu este o rușine să apelezi la un psihoterapeut sau la o persoană specializată!

Dacă ești o persoană care se confruntă cu rușine fundamentală și apelezi la psihoterapie oferă-ți permisiunea să parcurgi procesul terapeutic în propriul tău ritm, să ai răbdare cu tine. Comportamentul tău nu se va schimba fulgerător, ci în timp. Este necesar să ai în vedere că neuroplaticitatea și învățarea la persoanele care suferă de rușine fundamentală este afectată, iar obținerea de avantaje de pe urma psihoterapiei este necesită pași mici – step by step.

Dacă ești un psihoterapeut care lucrează cu clienți care se confruntă cu rușine fundamentală este necesar să ai în vedere că transferul asociat rușinii fundamentale reprezintă o componentă centrală a psihoterapiei. De multe ori clienții care au suferit de neglijare vă pot trata cu ostilitate, căci atunci când cineva are grijă de ei declanșează tristețe față de lipsa părinților pe care și i-au dorit. Este posibil ca unii dintre acești clienții să își îndrepte furia simțită față de părinți asupra unei ținte mai sigure – către tine, psihoterapeutul. De altfel, și noi psihoterapeuții suntem la fel de vulnerabili în fața rușinii fundamentale și de aceea maturitatea emoțională și cunoașterea de sine asigură eficiența psihoterapiei.

Tu te regăsești în cele de mai sus?

„Prieten îți este cel ce te adoră, deși cunoaște lucrurile de care te simți cel mai rușinat”

Jodie Foster