Recunoștință, vaccin împotriva COVID-19 și alte efecte

Începutul acesta de an a fost altfel. A fost altfel pentru că întreg anul 2020 a fost …de departe, un altfel de an decât am trăi până acum.

Poate că e vârsta, poate că e începutul de an – când aleg să mă gândesc retrospectiv la anul ce a trecut,  poate că ziua mea, în ianuarie, mă face să rememorez experiențele trăite până acum, poate că este întreg contextul în care trăim, poate că de fapt sunt toate adunate ce mă duc cu gândul la recunoștință.

Recunoștința este energie, o energie benefică, o vibrație înaltă, e puterea pe care o avem și cu care alegem să privim în exterior și în interior.

Sunt recunoscătoare pentru oamenii din viața mea, pentru pacienții pe care îi am și învăț permanent de la ei ce este reziliența, cum viața ne surprinde și, chiar dacă, uneori îngenunchem, găsim resursele să ne ridicăm și să continuăm, așa cum putem.

Sunt recunoscătoare și pentru ce am, ce am putut să fac, pentru lucrurile mici din viața, care îmi înseninează zilele și pe care poate nu le trăiesc atât de conștient cum mi-ar plăcea – cum e mirosul de cafea dimineața, atingerea parcă în grabă a mâinii celui iubit, surâsul aruncat pe furiș de băiatul meu, foșnetul paginilor când citesc, energia ce-mi inundă corpul când ascult muzică, când râd împreună cu prietenii și multe momente din acest registru, ce, câteodată, le trec cu vederea sau le consider un dat.

Sunt recunoscătoare pentru multitudinea de roluri sociale și profesionale pe care le am și care mă conectează cu medii și oameni atât de diferiți și îmi oferă oportunitatea de a avea experiențe variate.

Îmi sunt recunoscătoare mie, cea de ieri, pentru ceea ce sunt azi.

Sunt recunoscătoare că, în aceste vremuri, am avut șansă de a mă vaccina împotriva COVID-19 în primul val, că nu am avut efecte adverse (doar ceva minor, o durere locală, ca o febră musculară la antebraț, ce a durat mai puțin de 24h), că totul a decurs foarte bine, a fost rapid și bine organizat – de la programare la vaccinarea efectivă. Sunt recunoscătoare și pentru că am avut condiția medicală de a putea face acest vaccin, că a fost posibil, în primul rând, ca el să existe și apoi că trăiesc în acest colț de lume în care vaccinul e disponibil. Poate nici nu realizăm ce norocoși suntem că avem privilegiu să îl refuzăm. Uite mai multe detalii din această perspectivă găsești aici.

Pasajul acesta de text nu este despre vaccin, ci despre recunoștința că am putut să îl fac, despre libertatea de a alege  să mă vaccinez, despre responsabilitatea pe care o am față de mine și față de efectele pe care alegerile mele le au asupra altora. Nicidecum nu îmi doresc să ne poziționăm în categorii pro sau contra și de a ne urâ pentru alegerile făcute. Să nu judecăm pe cei ce l-au făcut, și nici pe cei ce nu l-au făcut, căci nu știm ce l-a îndemnat pe omul acela să ia respectiva hotărâre. Dar textul este despre alegerea responsabilă și informată din surse sigure, verificate, oficiale. A alege să nu te vaccinezi pentru că ai auzit de la vecinul, de la colegul sau de la cine știe cine – ce nu are competența de a face astfel de afirmații – nu este ok. Să avem puterea și înțelepciunea să îi ascultăm pe cei ce au expertiză în acel domeniu. În aceste momente este necesar să ne gândim la urmări, la responsabilitate, la comunitate, la viitor. Iar asta înseamnă să luam decizii asumate, informate și responsabile.

Așadar, sănătoși și responsabili să fim!

Linkuri utile de informare cu privire la vaccinarea împotriva COVID-19 găsești aici.

Câteodată uit de astfel de momente, uit de puterea pe care recunoștință ne-o da și cum, atunci când o practicăm, ne dă energie, liniște, împăcare, încredere în noi, în alții, în lume, ne dă speranță.

Recunoștința mă face să fiu mai sensibilă la ce este în jurul meu, să apreciez mai mult ce am, ce trăiesc, cu ce mă întâlnesc.

Practicarea recunoștinței îmbunătățește calitatea vieții prin reducerea disconfortului emoțional, prin îmbunătățirea relațiilor, prin creșterea încrederii în sine, în ceilalți, în viitor. Are efecte benefice și asupra sănătății prin menținerea unui tonus afectiv bun, energie și poftă de viață, a unui sistem imunitar întărit.

Nu îmi este ușor să practic recunoștința, adesea mintea alege să vadă lucruri în care fie rămân blocată, fie vin cu disconfort, fie mă deconectează din aici și acum. Și toate au rostul lor, au sens și …câteodată sunt ceea ce am nevoie pentru a reîncepe să retrăiesc conștient prezentul.

Acum și aici aleg să am curajul să mă bucur de lucrurile simple și să nu le consider un dat al vieții. Iar asta în doresc și când corpul îmi va fi bătrân: să am înțelepciunea de a alege să fiu recunoscătoare lucrurilor din viața mea, să trăiesc conștient.

Viața este o sumă de alegeri…iar eu, acum aleg să îi fiu recunoscătoare pentru ce mi-a dat și unde m-a purtat.

Îți sunt recunoscătoare și ție că citești aceste rânduri și îți mulțumesc!

Închei cu câteva versuri rostite de poeta americană Amanda Gorman, la ceremonia de investitură a președintelui american Joe Biden.

For there is always light,
if only we’re brave enough to see it.
If only we’re brave enough to be it.

Amanda Gorman

Întrega poezie The Hill We Climb o găsiți aici.

Foto: Hakan Nural on Unsplash