Decembrie…despre conectarea cu ceilați, dar și cu sine

Acum când scriu acest text gândul îmi zboară la sărbătorile de iarnă pe care, ca în fiecare an, de când eram copil, le aștept cu nerăbdare, cu bucuria și curiozitatea aceea naivă pe care o avem poate și la 4 – 5 ani când l-am văzut pe Moșul. Cum – necum, părinții mei reușiseră să “aranjeze” o întâlnire pentru câteva clipe cu Moș Crăciun care a și ieșit în grabă atunci când am tot încercat să-l trag de barbă. În jurul meu erau cei din familie, adunați în sufrageria tipică a anilor ’80, Moșul chicotind și bradul. Ah, ce miros și ce energie pluteau în aer, ca și cum aproape că le puteam atinge, așa de pline de corp, de substanță, de senzații le păstrez în mintea mea și azi.  Asta este una dintre imaginile mele de Crăciun.  Poate nici nu mai are legătură cu realitatea fix pe fix, ci este imaginea mea, îmbrăcată cu hainele date de senzațiile, trăirile, emoțiile și cognițiile mele. Cadouri, mirosuri îmbietoare, bradul împodobit și oamenii dragi lângă, ca un fir invizibil ce ne lega. Un fir căruia astăzi îi spun conectare.

Conectarea este mai mult decât a vorbi cu cineva sau a avea lucruri în comun. Am trecut poate mai toți prin experiența de a fi la o petrecere cu multă lume și să discutăm chiar o oră cu cineva despre vreme, sport sau politică fără a fi conectați cu acea persoană, ba mai mult să nici nu o agreăm. Conectarea este o experiență profundă. A sta cu cineva zilnic, cum ar fi spre exemplu un coleg de serviciu, nu este o garanție că există conectare.

În celebra sa piramidă a nevoilor (am încă în minte imaginea din cartea de economie dintr-a XI a), Abraham Maslow situa nevoia de apartenență imediat după nevoile fiziologice primare și nevoile de siguranța personală, iar John Bowlby, în a sa teorie a atașamentului, descrie nevoia de conectare în siguranță a copilului cu îngrijitorul său pentru a se dezvolta sănătos și a prospera mai apoi ca adult. Este deci o nevoie de conectare a noastră, atât cu noi, cât și cu ceilalți, pentru o bună calitatea a vieții.

Acum, în luna decembrie, mai mult ca oricând, după o perioadă de 8 luni de izolare sau relaționare restrictive din cauza pandemiei, ne este tot mai dor și mai nevoie de conectare.

Conectarea este despre a te simți deschis și dispus să fii în relație cu celălalt și, în același timp, a avea încredere că și celălalt este deschis și dispus să fie în relație cu tine. Deci deschidere, dorință și încredere în reciprocitatea relației.

Conectarea presupune a fi empatic, a simți compasiune, a-l accepta pe a celălalt așa cum este, a fi deschis, disponibil pentru de a fi acolo, o stare de bine, intimitate, încredere.

Și ca să punem asta în imagini și experiențe, conectarea poate arăta ca:

– o conversație despre un subiect important pentru tine și a te simți ascultat de celălalt, a fi înțeles.

– o conversație în care îl asculți pe celălalt și ești empatic cu el, rezonezi cu el;

– atunci când îți intersectezi privirea cu cineva și vă zâmbiți reciproc;

– atunci când oferi gratitudine și ajutor;

– atunci când împărtășești cu cineva momente de voie bună și râzi împreună, așa ca din tot sufletul, autentic.

Cum știi că ești conectat cu celălalt?

– trăiești momentul conștient, îl împărtășești cu celălalt, ești prezent, nu cufundat în trecut, nu îngrijorat de viitor;

– ești autentic, ești sincer cu tine, ai curaj să fii vulnerabil pentru că ai încredere în celălalt să te arăți așa cum ești, nu te mai înconjori de ziduri de apărare, nu te ascunzi, nu te rușinezi de tine;

– ești deschis, fie că te simți bine, fie că nu, dar ai încredere în celălalt suficient să împărtășești atât momente de bine, de bucurie, cât și momente de disconfort, de expunere, de rușine – sunteți și la bine, și la rău . Tristețea la fel ca și bucuria, poate conecta oameni.

– ești empatic și bun cu celălalt. Furia, invidia, răutatea, critica și judecata pot întrerupe conectarea.  Conectarea umană este despre a simți empatie și bunătate pentru celălalt.

– aveți încredere  unul în celălalt. Conectarea se poate întâmpla numai dacă există încredere în celalalt și este despre a fi vulnerabil și a avea încredere că celălalt nu te rănește.

Având în minte aceste caracteristici, gândește-te când te-ai simți conectat ultima dată cu cineva?

Cum ai experimentat asta în corp, la nivel de senzații?

Cu cine te simți cel mai adesea conectat?

Păstrează gândurile astea cu tine și hai să vedem cum poți să identifici că nu ești conectat deși tu crezi că ești!

Nu ești conectat dacă ți se întâmplă să încerci:

• adesea să interacționezi cu celălalt din interes, pentru a fi considerat inteligent sau amuzant, de gașcă sau cool, cel mai tare; ori dacă cauți aprobare, căci în acest caz din nevoia de a fi acceptat sacrifici autenticitatea ta și îi poți manipula (inconștient) pe ceilalți;
• să interacționezi cu celălalt având ca interes comun a bârfi sau a discuta despre cât îți displace o altă persoană, dar nu simți că vă leagă altceva sau relația nu este autentică și nu exista încredere;
• adesea să interacționezi cu celălalt pentru că este amuzant și în acest fel te plac și pe tine ceilalți. Mulți dintre noi folosim umorul ca mecanism de apărare sau ne ascundem în spatele lui autenticitatea și spontaneitatea, dar nu ne simțim conectați cu ceilalți și nici ancorați în aici și acum, în moment, ci mai de grabă deconectați, singuri și apărați de scutul umorului să nu fim văzuți așa cum suntem. Dacă îți place să mergi în club cu ceilalți (știu acum nu se mai poate, pe perioada pandemiei), aceasta  poate să fie o experiență de conectare: să râdeți împreună, să vă distrați să dansați, să fiți împreună. Dar dacă mergi în club cu ceilalți și ceea ce aveți în comun este doar pasiunea pentru dans sau pentru cocktailuri bune, atunci împărtășiți pasiuni comune, experiențe comune, dar nu sunteți conectați.

Așa cum scriam mai sus, voia bună, bucuria conectează, dar la fel și tristețea sau durerea. Asta nu înseamnă însă că dacă petreci câțiva ani din viață cu cineva echivalează cu conectare dacă nu ești autentic, nu ai încredere în celălalt, dacă îți ascunzi felul de a fi ca să nu îl superi pe celălalt. Mă gândesc aici la cupluri, la prietenii/ amiciții.

Cum ar fi pentru tine să te gândești la relațiile din viața ta și să fii sincer cu tine și să îți pui pe lista minții persoanele cu care ești conectat?

În câte dintre relațiile tale există încredere, autenticitate, spontaneitate?

Poate este un exercițiu de analiză pentru a-ți da seama cu cine vrei să petreci sărbătorile (asta dacă nu am avea restricțiile de siguranță impuse de pandemie). Anul acesta este mai atipic și poate, fizic, vei fi izolat, dar ia legătura în alte moduri cu persoanele cu care ești conectat, chiar dacă fizic nu sunteți în aceeași încăpere.

Poate acum este momentul, mai mult ca niciodată, să te fii în legătură cu persoanele cu care te simți conectat pentru a nu fi izolat.

 Mai mult decât atât, conectează-te cu tine! Cultivă o relație blândă, de legătură cu tine!

Deconectarea de propria persoană, de o muncă plină de sens, de valorile importante, de traumele copilăriei, de respect, de natură, de un viitor sigur, de alți oameni poate să ducă la depresie.

Doar cu o parte mică de persoane suntem conectați. Orice extremă – prea mulți, deloc – este nesănătoasă.

Nu este necesar, ba chiar aș zice că este utopic și nerealist să crezi că te poți conecta cu oricine.

Mai mult, conectarea nu este despre trebuie, nu este o presiune, ci este despre a fi. A fi conștient, autentic, în relație cu celălalt. Cu tine.

Conectarea este ca o metaforă a podului. Construim poduri, pe altele le dărâmăm, unele le consolidăm, le modificăm. Podul poate evolua, poate deveni mai trainic sau din contră se poate surpa. Podul poate fi către ceilalți și către sine.

Oare ce se întâmplă cu podul/podurile tale în pandemie?

Dacă întâmpini dificultăți în conectarea cu ceilalți, cu tine, este poate necesar să îți iei timp și să analizezi ce se întâmplă, să fii sincer cu tine.  Dacă identifici anumite probleme sau vrei să explorezi neclaritățile, disconfortul,  te rog fii blând cu tine și ia aminte că nu este o rușine să apelezi la ajutorul unui specialist pentru a investiga împreună acest aspect. Poți discuta cu unul dintre specialiștii noștri sau cu oricine altcineva acreditat.

Dă-ți voie să ai curajul să te cunoști! 

Să ai un decembrie magic, să îți permiți să fii!