Cele șase mituri despre vulnerabilitate

Când te gândești la vulnerabilitate cu ce o asociezi?

Ce simți legat de asta?

Îți creează disconfort?

Care sunt credințele tale despre vulnerabilitate și a fi vulnerabil? Sunt acestea credințe limitative?

Brene Brown și-a dedicat ultimii 20 de ani cercetând curajul, vulnerabilitatea, rușinea și empatia, așa că cel mai adesea când lucrez cu clienții am în minte și concluziile echipei conduse de ea, concluzii bazate pe ani de cercetare și studii elaborate.

„Nu poți ajunge la curaj fără să îți confrunți mai întâi propria vulnerabilitatea. Acceptă aspectele neplăcute”

Brene Brown

Un cadru sigur pentru această explorare- confruntarea propriei vulnerabilități – este în procesul terapeutic.

Cel mai adesea clienții pe care îi întâlnesc în munca mea se tem la început să fie vulnerabili. Și pe bună dreptate! Nu poți fi vulnerabil în orice situație, cu oricine, oricând. Ai nevoie pentru a-ți împărtăși vulnerabilitatea să fii în siguranță, să fii cu o persoană care îți arată bunătate, înțelegere și în care să ai încredere.

Plecând de la aceste considerente, dar și de la teama și disconfortul care pot apărea, m-a atras în cartea ”Îndrăznește să conduci: prin muncă neînfricată, conversații dificile și implicare deplină”   modul în care pornind de la datele adunate în cercetări, Brene Brown a  adus în discuție  miturile despre vulnerabilitate. Sunt șase mituri care persistă indiferent de vârstă, rasă, gen, țară, abilitățile și cultura celor care au participat la studii.

Mitul 1 – Vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune

Mărturiile participanților și datele colectate în studii conduc la faptul că …curajul implică vulnerabilitate, mitul slăbiciunii prăbușindu-se.

Mitul 2 – Nu îmi stă în fire să fiu vulnerabil

Raportându-ne la vulnerabilitatea noastră fie acționăm asupra ei, fie ea va acționa asupra noastră. Este necesar să fim conștienți și răspunzători față de propria noastră vulnerabilitate, adică să învățăm cum să ne confruntăm această emoție și să înțelegem cum acționează asupra comportamentului și asupra gândirii noastre în asemenea măsură încât să rămâne credincioși propriilor valori și integrități. A te gândi că nu îți stă în fire să fii vulnerabil înseamnă să lași frica să îți conducă modul în care gândești sau te comporți, iar asta duce adesea la comportamente impulsive sau la blocaje.

Mitul 3 – cel mai important este să te descurci de unul singur

Suntem animale sociale, alcătuirea noastră neuronală, hormonală și genetică susține interdependența, conectarea.

Mitul 4 – poți exclude nesiguranța și disconfortul din vulnerabilitate printr-o inginerie simplă.

Confruntarea vulnerabilității poate să vină cu rezistență. Curajul moare atunci când eradicăm nesiguranța, riscul, expunerea din experiența umană. Nu există niciun artificiu sau inginerie utilă și orice ai face este necesar să fii curajos prin vulnerabilitate.

Mitul 5 – Încrederea este mai importantă decât vulnerabilitatea

Adesea ne întrebăm dacă putem avea încredere în anumite persoane, dacă putem să fin vulnerabili în fața lor.  Sau ne întrebăm dacă putem construi încrederea într-o relație fără riscul de a deveni vulnerabili.

Adevărul este că e necesar să avem încredere ca să ne arătăm vulnerabili și este necesar să fim vulnerabili pentru a construi încrederea.

Încrederea se câștigă în momente mărunte, nu prin fapte de vitejie, ci prin prin gesturi sincere de grijă, ascultare, atenție, conectare. Încrederea și vulnerabilitatea se dezvoltă împreună, iar trădarea uneia dintre ele duce la distrugerea ambelor.

Mitul 6 – Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate

A fii vulnerabil presupune o zonă de siguranță. Siguranța psihologică este generată de ascultare, curiozitate, onestitate, confirmarea încrederii și este amenințată de judecată, sfaturi nesolicitate, întreruperea comunicării, discuții ascunse.

Siguranța psihică este menținută de stabilirea limitelor, adică specificarea clară a ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este. Este foarte important pentru că vulnerabilitatea fără limite bine deficite nu mai este vulnerabilitate. Poate să fie confesiune, manipulare, disperare, șoc, groază, dar nu vulnerabilitate. Vulnerabilitatea fără limite este: teamă  sau anxietate, nu vulnerabilitate.

Fără limite bine definite avem așteptări ascunse, iar acestea duc, mai mereu, la dezamăgiri, resentimente și frică.

A fi vulnerabil nu trebuie să vină ca un instrument de a căuta simpatia celorlalți. A împărtăși doar de dragul de a împărtăși, fără a-ți înțelege rolul pe care îl ai față de celălalt, limitele profesionale, după caz, fără a-ți clarifica intențiile și așteptările, poate să fie doar refularea frustrărilor sau orice altceva iscat de nevoi ascunse. Vulnerabilitatea doar de dragul vulnerabilității nu poate fi nici util, nici eficient, nici inteligent.

Este necesar să ne gândim de ce dezvăluim și cui. Există o intenție ascunsă sau o așteptare ascunsă?

A crede miturile de mai sus ne fac de fapt să avem credința că vulnerabilitate este zona în care emoțiile ce vin cu disconfort se unesc, adică: frica, rușinea, durerea, tristețea, dezamăgirea.  

Vulnerabilitatea nu este centrul emoțiilor ce vin cu disconfort, ci esența emoțiilor. Este locul în care se naște iubirea, apartenența, creativitatea și bucuria.

„A simți înseamnă să fii vulnerabil. Crezând că vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune, ajungem să credeam că emoția este slăbiciune. Si fie că ne place sau nu, suntem ființe emoționale”.

Brene Brown

Vulnerabilitatea este baza formării curajului, a creativității, inovației, iar a renunța la vulnerabilitate înseamnă să renunțăm, poate, la ceea ce dă sens și oferă scop vieții.

Vă las aici discursul lui Brene Brown de la conferințele TED Huston, The Power of Vulnerability”