Cum ne schimbăm?

“Singura persoană care se poate considera educată este aceea care a învățat cum să învețe să se schimbe.”  Carl Rogers

În viața de adult, în diverse etape ale dezvoltării noastre, ajungem în situații în care avem nevoie de o schimbare sau chiar de mai multe. Fie că simțim acest lucru cu ardoare, fie ceva nu mai funcționează în folosul nostru și avem o suferință, fie am depășit o etapă și e nevoie să trecem la următoarea, sau pur și simplu anumite lucruri nu mai au sens pentru noi și nu ne mai simțim împliniți, motivele sunt diverse. Dar oricare ar fi acestea, este cert că schimbarea stă la baza funcționării psihice și a contribuit semnificativ la continuitatea speciei umane. Primul care a observat acest aspect al naturii a fost filosoful grec, Heraclit din Efes, căruia îi aparține cunoscutul citat “Singura constantă este schimbarea.” Fondator al şcolii ioniene, adept al devenirii, acesta observã cã natura şi societatea sunt în continuă mişcare, cã “totul curge” și nimic nu rămâne neschimbat – „Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel”. 

Și totuși cum ne schimbăm? Care sunt mecanismele și de ce avem nevoie pentru schimbări reușite, de durată și bune pentru noi?

În “De ce este eficientă psihoterapia”, Louis J. Cozolino ne spune că pentru a ghida clientul să producă schimbările dorite, avem nevoie de un mediu favorabil de învățare și de o relație apropiată, bazată pe acordaj emoțional și empatie. Apoi reușita demersului terapeutic va depinde și de mecanisme fundamentale legate de creier, psihic și abilitățile de relaționare. Aceste criterii sunt valabile indiferent de modalitatea prin care alegem să ne schimbăm, fie aceasta psihoterapie sau alte practici, acțiuni utile și semnificative pentru noi. Să ne imaginăm câteva situații în care cineva își propune să genereze o schimbare. De exemplu, avem o persoană care dorește să schimbe anumite ritualuri de autoîngrijire, o alta care vrea să se apuce de drumeții pe munte și o a treia persoană care nu mai poate funcționa la actualul loc de muncă și se gândește la un alt job. Fiecare va avea nevoie să folosească resurse interioare și exterioare pentru a-și atinge obiectivul care va contribui la creșterea calității vieții. 

De ce este atât de important mediul de învățare?

Pentru că suntem ființe relaționale și dependente de lumea înconjurătoare, orice se întâmplă în mediul nostru poate funcționa ca un factor de risc sau de protecție. Studiile ne arată că mediile cu stres ridicat, în care studenții simt nesiguranță și adversitate, le îngreunează semnificativ sarcina – de a învăța, din punct de vedere fizic și emoțional. Ca să ne putem folosi abilitățile de învățare avem nevoie de securitate din toate punctele de vedere. Doar așa vom fi suficient de relaxați și atenți ca să putem identifica corect nevoile noastre, resursele și informațiile pe care le avem la îndemână și cum să le folosim în interesul nostru.

De ce sunt importante relațiile și interacțiunile pe care le avem cu ceilalți?

Legătura dintre apropierea interumană și învățare e ceea ce evoluția ne-a oferit ca și oportunitate de dezvoltare și cunoaștere profundă. Relațiile hrănitoare ne vor ajuta întotdeauna – să creștem și să evoluăm, pe când cele conflictuale, cu disconfort, ne vor consuma și epuiza resursele și energia. Schimbările pe care ni le propunem în această arie vor solicita abilitățile noastre relaționale, strategiile de supraviețuire specifice și ne vor provoca la nivel de trăiri, deoarece traumele de relație se vindecă tot în relații.

Creierul și psihicul

Creierul, ca și organ social de adaptare se modifică prin interacțiunile noastre cu ceilalți, iar orice schimbare va depinde de flexibilitatea acestuia. Stimularea neuroplasticității presupune crearea de noi conexiuni neuronale, inhibarea altora și refacerea legăturilor dintre rețele neuronale anterior disociate. Toate aceste modificări se vor reflecta în cognițiile, emoțiile și comportamentele noastre și e nevoie de timp, răbdare și multă autoobservare ca să stabilizăm noi feluri de a simți, gândi și de a fi.

Deși unele schimbări par să se întâmple peste noapte sau par a fi noroc chior, merită să recunoaștem rolul nostru de promotori și susținători în transformările pe care le-am generat și pe care urmează să le provocăm.