Învățăm despre consimțământ înainte de a fi vorba despre sex

“Consimțământul nu este doar ceva legat de experiențele sexuale ale adulților – este țesut prin activitățile de zi cu zi de când suntem copii.”

Eleanor Morrison (“C is for Consent”)

Consimțământul înseamnă aprobare, încuviințare, asentiment, aderare de bunăvoie la ceva. Când solicităm consimțământul înainte de a continua cu o acțiune, recunoaștem dreptul unei alte persoane la propria alegere, recunoaștem că este necesară permisiunea acesteia. Pe măsură ce primim un răspuns, următorul pas important este acela de a respecta dorințele și limitele persoanei, fără a fi constrângători sau disprețuitori.

Unii adulți s-ar putea întreba „de ce trebuie să cer permisiunea unui copil?”  sau pot afirma „este copilul MEU și, până crește, face ceea ce spun eu”. Gândurile de acest fel sunt cele care îi determină pe copii (viitorii adulți) să fie controlați de ceilalți, acționând din sentimentul obligației și mai puțin capabili să își comunice nevoile fără teamă. Când nu solicităm consimțământul, ne asumăm sentimentele, dorințele și nevoile altei persoane. Trimitem mesajul că voința și dorința noastră sunt mai importante. 

Să creștem copii care înțeleg consimțământul, respectul și limitele sănătoase înseamnă să practicăm în mod constant aceste abilități și să comunicam non-violent, cu mult înainte ca acesta să aibă legătură cu sexul. Copiii încep să învețe despre consimțământ și autonomie corporală devreme în viață. Acest lucru se întâmplă în modul în care îngrijitorii și străinii interacționează cu ei. Se întâmplă atunci când frații se joacă, iar țipătele lor sunt respectate sau ignorate. Se întâmplă atunci când li se spune copiilor să mai ia o bucată de mâncare sau să nu se ridice de la masa până când farfuria lor nu este goală, chiar dacă au exprimat ceea ce le-a transmis corpul lor – că este suficient.  Se întâmplă atunci când observă încălcări ale granițelor dintre alții – părinți, educatori, vecini, prieteni, personaje la televizor sau în jocuri video, etc.

Copiii învață în fiecare zi despre consimțământ. Pentru bebeluși, acest lucru se întâmplă prin atingeri receptive, dar pregătite pentru ajustări dacă apar semne de disconfort sau rezistență. Pentru copiii care sunt capabili să-și exprime dorințele și nevoile, părinții și îngrijitorii pot “onora” limitele corpului cerând permisiunea acestora înainte ca afecțiunea să fie împărtășită – „Pot să-ți dau un pupic?”. Dacă răspunsul unui copil nu este afirmativ și voluntar, atunci este un refuz. Reacțiile precum “Haide!”, “Doar unul?” sau „Mă supăr!” constrâng și reprezintă un limbaj coercitiv. Când ne impunem corpurile și dorințele fizice asupra lor ca în exemplul de mai sus, fără să ținem cont de experiența lor, le transmitem mesajul că trupul lor este un obiect pentru plăcerea altora față de a lor. Astfel nu au șansa să practice abilitățile necesare pentru afirmarea unor limite clare. Dacă nu pot să spună NU celor cu care sunt familiarizați, cum ne putem aștepta să spună nu celorlalți? Bazele consimțământului încep de acasă și încep devreme. 

Familiile pot crea o relaționare conștientă de consimțământ folosind această abordare în multe moduri diferite, de timpuriu:

“Pot să fac o poză cu tine?”  

“Vrei o îmbrățișare?”  

“Pot să mănânc din gustarea ta?”

“Este în regulă dacă îți spun…”

“Vrei ajutor cu asta?”

“A spus să te oprești, deci e suficient. ”

“Pot să postez această imagine online pentru ca alții să o vadă?”

“Pot să împrumut …?”

“Putem vorbi despre ce mi-ai împărtășit?”

Este important ca părinții și îngrijitorii să inițieze discuții, să răspundă la curiozități, să modeleze consimțământul și să folosească aceste momente ca oportunități de învățare. Nu este prea devreme sau prea târziu pentru a înțelege mai bine, prin acțiuni și cuvinte, cum ar trebui să arate și să se simtă consimțământul și limitele sănătoase. Ceea ce ei interiorizează va impacta modul în care își percep vocea, corpul, drepturile și modul în care primesc și respectă granițele altora. Creând acest spațiu de reflectare, copiii învață că întregul lor corp le aparține și au oportunitatea să exerseze abilități importante de viață care îi va menține în siguranță și îi va face mai încrezători.